De ce ai nevoie de un psiholog

O stiinta mai veche decat toate celelalte stiinte, insa abia recent transformata intr-un domeniu de sine statator, cu pripriile statistici, teorii si recunoastere, psihologia isi trage denumirea din limba greaca, prin alaturarea cuvintelor „psihos” si „logos”, ceea ce in traducere libera ar insemna „stiinta sufletului”. Astfel, putem afirma pe buna dreptate ca psihologul este un medic al sufletului, desi aceasta definitie ii da o nuanta abstracta, filozofica, ce ii reduce din credibilitate.

Totusi, psihologul este cel care studiaza comportamentul uman, procesele si functiile mentale, precum memoria, inteligenta, perceptia, dar si experientele anterioare si contextul social, determinand felul cum afecteaza acestea omul si incercand sa il ajute, pe baza acestor idei, sa isi rezolve conflictele interioare, ce stau, adeseori, la baza problemelor psihice si a tulburarilor.

 

Am nevoie de psiholog?

Da! Fiecare dintre noi este, mai mult sau mai putin, in functie de gradul sau de emotivitate, afectat de catre experientele care se intampla in viata noastra. Putem asemui sedinta de psihoterapie cu discutia sincera cu un prieten bun, insa avand certitudinea ca omul din fata noastra ne va intelege, nu ne va judeca si ne va ajuta sa gasim o solutie problemeleor noastre.

Efectul psihoterapiei este benefic oricui si nu, daca discuti cu un psiholog nu inseamna, asa cum spune credinta populara, ca „esti nebun”. Inseamna, pur si simplu, ca simti nevoia sa te destainui, sa te descarci de stresul de peste zi si sa iti gasesti linistea interioara. Ori, nu asta cautam cu totii, inca din cele mai vechi timpuri? Nu tocmai pacea cu noi insine este cea care a stat la baza fondarii tuturor religiilor lumii, a filozofiei, a frumosului, a artelor si a iesirilor la iarba verde cu prietenii?

Un psiholog te poate ajuta, intr-adevar, sa iti rezolvi anumite tulburari psihice si de personalitate, insa poate si sa te ajute sa eviti sa ajungi in acel punct. Frustrarile acumulate si nerezolvate sunt, cel mai adesea, cauza depresiilor, a obsesiilor, a anxietatii sau a incapacitatii de adaptare. Ai fi surprins cum se vede lumea prin ochii unui psiholog: peste trei sferturi dintre oamenii intalniti au o astfel de problema, pe care nu ar fi avut-o daca ar fi putut vorbi, din timp, cu o persoana care sa stie cu ce se confrunta.

Asadar, ai nevoie de psiholog? Cel mai probabil! Ai o problema de ordin psihic daca vei apela la psihoterapie? Nu, iar prin aceasta miscare te vei asigura ca nici nu o vei avea, pe viitor.

 

Ce tipuri de psihoterapie ar trebui sa aleg?

Exista aproximativ 115 tipuri de psihoterapie, motiv pentru care unei persoane ce doreste sa urmeze sedinte ii este foarte greu sa aleaga psihologul la care sa mearga. In esenta, insa, majoritatea sunt la fel, diferind doar metoda de abordare a unei probleme, in functie de cauza de la care se crede ca a plecat aceasta. Uneori, este nevoie chiar de mai multe tipuri de terapii pentru a exista o rezolvare completa,   motiv pentru care au aparut termeni precum „psiholog bun” sau „psiholog rau”, cu care noi nu suntem de acord. Suntem de acord, in schimb, cu termenul de „psiholog incomplet”.

 

Asadar, ce tip de psihoterapie ar trebui sa alegi? In functie de problema pe care o ai sau de abordarea cea mai aproape de perceptia ta asupra vietii, te poti indrepta spre una sau mai multe scoli. Avem, astfel, urmatoarele tipuri de psihoterapii populare in Romania si punctul lor de abordare a unei probleme psihice:

  1. Psihoterapia cognitiv – comportamentala: aici, boala este privita ca o deprindere gresit invatata si perceputa, care trebuie corectata. Ea nu respinge trecutul, insa se concentreaza doar pe prezent, incercand sa elimine cauzele curente si efectele prin clarificarea distorsiunilor de gandire.
  2. Psihoterapia integrativa: aceasta este un tip de psihoterapie care integreaza ideile tuturor scolilor, pe cat posibil, privind omul dintr-o multitudine de perspective – cultural, social, biologic, psihic, antropologic, prin dinamica manifestraii sistemelor de personalitate, metodologic, etc. Este una dintre cele mai complexe si, in acelasi timp, complete ramuri ale acestei stiinte, insa nu intotdeauna metodele abordate sunt agreate de catre comunitatea stiintifica, psihoterapia integrativa adaptandu-se fiecarei persoane in parte.
  3. Psihoterapia rational – emotiva si comportamentala: prescurtata REBT, aceasta terapie este un mix intre cea cognitiv – comportamentala si ideea ca omul are atat convingeri rationale cat si irationale, incercand sa le identifice si modifice pe cele din urma.
  4. Psihoterapie experientiala: aceasta ramura pune accent pe experienta ca ajutor in autodezvoltare si nu pe autoconvingere. Principiul care sta la baza ei este acela ca emotia traita „aici si acum” formeaza omul, imbunatatindu-l si autotransformandu-l.
  5. Terapii scurte, centrate pe solutie: din pacate, oamenii nu mai au timp de ei, astfel incat cauta solutii rapide ale manifestarilor psihice si nu repararea unei cauze. Astfel, fiecare ramura a psihologiei si-a dezvoltat si cateva solutii practice, de scurta durata, care sa ajute clientul pe moment.
  6. Psihoterapie analitica: avand rezultate deosebite in special in tratarea consecintelor cauzate de traume, acest tip de psihoterapie se concentreaza in principiu pe gasirea acelor aspecte bune care dau sens vietii pacientului, cat si pe cele rele, care nu il lasa sa se bucure de ea. Scopul de baza al acesteia este de a da forta clientului sa se debaraseze de trecut si sa mearga spre viitor.
  7. Psihoterapie psihanalitica: problemele de adaptare isi gasesc, adeseori, rezolvare cu ajutorul psihoterapiei psihanalitice. Dezvoltata din psihanaliza, aceasta ajuta clientul sa isi dea seama care ii sunt nevoile, instinctele, dorintele si, astfel, sa se descopere si sa se inteleaga.
  8. Somatoterapie: exista o conexiune intre afectiunile fizice si psihicul nostru, acesta din urma obisnuind sa se manifeste la nivel somatic daca nu sunt luate masuri. Astfel, somatoterapia se recomanda in afectiunile sexuale, esecurile amoroase repetate, absenta emotiilor, depresii, adictii, anxietate, insomnii, fobii, obsesii si stari de stres posttraumatic.
  9. Hipnoza si hipnoterapia: departe de a fi asa cum a fost prezentata in filme, hipnoza reprezinta o stare de relaxare des intalnita si in alte ideologii, precum cea buddhista, sau momentul cand ne prinde o carte atat de mult, incat nu mai percep ce se afla in jurul nostru. Prin hipnoza se urmareste sporirea sugestibilitatii clientului, deblocarea imaginatiei si destinderea acestuia, pentru a mai buna perceptie a eului interior. Ea este foarte buna in cazurile in care se doreste mai mult inlaturarea simptomului, decat a cauzei, precum se intampla in cazul viciilor.
  10. Terapia gestalt: bazata strict pe latura noastra instinctiva, acesta crede ca nesatisfacerea trebuintelor de baza este cea care conduce la insatisfactie, anxietate, neliniste si angoasa.
  11. Psihoterapia transpersonala: aceasta urmareste conectarea personalitatii cu Eu-l, printr-un plan transpersonal al constiintei.
  12. Rezilienta asistata: se axeaza pe ajutarea unui grup, asa cum este o familie, sa depaseasca anumite momente dificile, precum traumele, si sa functioneze la acelasi nivel ca inainte de nefericitul eveniment sau chiar mai bine.

 

Codul deontologic al psihologului

Exista o serie de principii si standarde stabilite la nivel mondial, pe care psihologul nu are voie sa le incalce, riscand sa isi piarda licenta de libera practica, in cazul in care o face. Printre regulile cuprinse in acest cod se numara respectarea dreptului pacientului la confidentialitate, dar si a altor drepturi si a demnitatii, principiul responsabilitatii sociale si profesionale, cel al integritatii profesionale si respectarea unor standarde etice, precum cel de competenta, cu privire la relatiile umane, de confidentialitate, de conduita colegiala, de prelucrare a datelor si de onorarii si taxe.